Intru în bloc răsuflând sacadat datorită căldurii de afară. Îmi rotesc privirea prin scară analizând apoi mă îndrept spre apartamentul cu numărul 2 rotind cheia în broască.
    Odată intrată îmi arunc bagajele unde apuc, iar Biju se face comod pe canapea.

Bat la usa politicos.

Tocmai ce mă schimbam când aud că bate cineva.
    -Acum vin! Stai oleacă!
    Trag repede niște pantaloni pe mine apoi deschid ușa, dar nu realizasem că eram doar în sutien.

Fac ochii mari ca niste mere si incep sa ma balbai uitandu-ma doar  la sanii ei....bine la sutien...
-E-Eu...a-am...v-ve-venit...pe-pen-tru...p-pu-tin
...za-zah-zahar.... nu ma puteam concentra deloc la ce spuneam...avea niste sanii ...nici nu imi puteam imagina

Mă uit la el apoi încep să râd. 
    -Stai oleacă ți-aduc oțâră zahăr. Intră și ia un cur pe canapea. Spun amuzată în timp ce-l invit înăuntru.
    Mă duc în bucătărie trecând prin fața oglinzii, apoi bag în mașalier făcând ochii cât cepele. Adică, adică eu? Eram, Sunt doar în sutien? M-m-m-a văzut? Eh, bafta lui. Iau un maieu și mă îmbrac, apoi mă întorc (,) cu cutia de zahăr zâmbind forțat.
    Îi trag un șut lui Biju să se dea jos de pe canapea ca să se poată așeza și tipul.

-Ce caine frumos spun eu zambind
O vad cum pleaca ...Mama ce frumoasa este spun eu gandind numai pervers...mama cum arata mamamama

Mă uitam la el în continuare. Mna, arăta bine, ce spun? Tipul era hot rău de tot.
    Oare ce spunea bunica  "Nu deschide străinilor" asta sau "Nu mânca brânză expirată". A doua pare mai plauzibilă.

-ma tot gandeam la fata asta noua...cred ca o sa ii spun ca nu am venit pentru zahar....spun asta mangaind lupul

Văd cum Biju începe să mârâie cu o privire gen "o să-l mușc" îl iau de coadă târându-l până afară apoi incui ușa. Blănos puturos ce e. Mă întorc înapoi la canapea întinzând mâna cu cutia de zahăr spre tip.

-Stii...eu defapt...nu am venit pentru zahar...defapt...am vazut ca esti noua si scuze ca iti zic daca te deranjeaza insa esti chiar frumoasa...dar chiar foarte frumoasa...si am vrut sa te cunosc mai bine..off ce tot spun asa ceva nu trebuia sa spun ....
-Cred ca ar fii bine sa plec acum...spun eu rusinat

-Oh, mersy.  Dacă vrei poți rămâne la o cafea. Spun zâmbind sincer spre el

-Stii chair o sa raman...nu prea am ce sa fac acasa. spun eu zambind

Auzeam galagie in camera la sora mea, ma duc acolo dupa care ii spun lui Madara, de fapt no sa ramai eu si Risa avem ceva treaba+ca trebuie sa se inscrie la scoala deci vei pleca.

Hmm...sora lui Itachi....nu seamana deloc...adica ea este frumoasa si buna insa el este....mai bine tac...apoi ii spun
-Bine itachi ! si ma uit la el cu privirea nu o sa iti fie nici tie usor cu Akira

Îmi intorc fața spre Itachi având un chip de păpușa Chuky. Îl privesc ironic dându-mi ochii peste cap.

-Mi-a parut bine sa te cunosc....fac o pauza pentru ca nu ii stiu numele...poate ne mai vedem

Itachi mă provocase într-un fel, iar orgoliul  meu avea să rămână intact. Mă poziționez în fața tipului împingându-l pe canapea, apoi mă uit la Itachi zicându-i pe un ton agasant:
    -Eu cred că el o să mai stea.

Wow...vrea sa mai stau...am auzit bine?...nu cred ca ar trebuii sa o supar..chair acum...stii cum se zice...ordinul se executa nu se discuta.

Zâmbesc dulce apoi îmi intorc fața spre Itachi privindu-l ucigător și veninos, apoi pe un ton calm le spun că pregătesc o cafea. Cu gesturi gizelate mă îndrept spre bucătărie.

Il vad pe Itachi care se uita urat la mine in timp ce sora lui se ducea sa acduca cafeaua...mama si cum  se misca cand mergea maaaaaamaaaaaaaaaaa

Pleaca daca vrei sa fi vro data cu ea, e prima si ultima ta sansa.

Pun tava pe masă, apoi mă uit insistent la Itachi. În alte circumstanțe făceam asta doar pentru a-l enerva pe fratimeo, dar acum tipul de pe canapea era prea drăguț pentru a renunța.
    Pentru moment eram tentată să-i fi pus lui Itachi somnifere în cafea, dar am renunțat la idee pe motiv că nu mai aveam.
    -Nu pleacă nicăieri! Spun scrânșind din dinți

dupa spusele lui Itachi....vroiam sa plec insa sora lui adorabila si draguta ma oprise..

Mă calmez apoi mă așez liniștită pe canapea uitându-mă printre gene și întrepându-l:
    -Eu sunt Risa, tu?

In sfarsit ii stiu numele...Risa, ce nume frumos
-Eu sunt Madara, incantat